România continuă să facă pași importanți în dezvoltarea infrastructurii de încărcare pentru vehicule electrice. La sfârșitul anului 2024, România se situa în top 10 țări europene după ponderea stațiilor rapide și pe locul 11 la nivel european după numărul total de astfel de stații.
România este într-o poziție de top în Europa la stațiile rapide, dar misiunea de a dezvolta o rețea completă, fiabilă și accesibilă pentru toți utilizatorii de vehicule electrice abia începe.
Creșterea numărului de stații rapide, alături de accesul facil, plățile contactless și transparența tarifelor, reprezintă factorii cheie care vor transforma infrastructura de încărcare din România într-o rețea modernă și eficientă.
România, pe locul 11 în Europa după nr. de stații rapide (>150 kW) la final de 2024
- Germania – 28.854 stații rapide (15,9% din 181.438 stații)
- Franța – 13.408 stații rapide (9,9% din 135.432 stații)
- Norvegia – 7.692 stații rapide (30,8% din 24.963 stații)
- Austria – 6.830 stații rapide ( 11,4% din 59.909 stații)
- Danemarca – 4.656 stații rapide (10,9% din 42.694 stații)
- Italia – 3.741 stații rapide (5,6% din 66.809 stații)
- Spania – 3.482 stații rapide (7,2% din 48.344 stații)
- Elveția – 2.785 stații rapide (8,7% din 32.007 stații)
- Olanda – 2.754 stații rapide (2,3% din 119.731 stații)
- Polonia – 901 stații rapide (6,7% din 13.440 stații)
- România – 881 de stații rapide (13,2% din 6.670 stații)
Potrivit raportului Motointegrator / DataPulse Research 2024 (bazat pe date TEN-T și EAFO 2024), România avea la finalul anului 2024 un total de 6.670 de puncte de încărcare publice, dintre care aproximativ 880 sunt stații rapide, cu o putere de peste 150 kW. Acestea reprezintă 13,2% din totalul stațiilor, o proporție semnificativ mai mare decât media europeană, de 9,2%, poziționând România pe locul 11 în Uniunea Europeană după numărul de stații rapide.
Deși densitatea totală a stațiilor rămâne relativ scăzută, cu 35 de puncte la 100.000 de locuitori, investițiile recente în stații rapide permit călătorii lungi și reduc anxietatea privind autonomia vehiculelor electrice.
Comparativ cu alte state din regiune, România se află sub țări precum Cehia, Bulgaria sau Ungaria în ceea ce privește densitatea totală, dar se distinge prin proporția ridicată de stații rapide.
Acoperirea geografică arată că marile orașe și coridoarele principale, inclusiv drumurile din rețeaua TEN-T, au acces la stații rapide, însă există încă zone cu acoperire redusă, în special în regiunile rurale și pe drumurile secundare.
Falsa depreciere a mașinilor electrice: mit, teamă și realitate
Raportul subliniază că pentru a respecta recomandările AFIR privind distanța de maximum 60 km între stațiile rapide pe principalele rute europene, România trebuie să continue extinderea rețelei și să adauge puncte de încărcare în zonele mai puțin deservite.
Creșterea infrastructurii este susținută de investiții atât private, cât și europene, iar retailerii mari, precum Lidl și Kaufland, contribuie tot mai mult la dezvoltarea rețelei, amplasând puncte de încărcare în parcările magazinelor. Această combinație de investiții private și politici publice ajută România să reducă diferențele dintre orașe și zonele rurale și să ofere o experiență mai fiabilă pentru proprietarii de vehicule electrice.
Situația României în UE privind stațiile de încărcare (2024)
- Număr total de puncte de încărcare: 6.670
- Densitate: 35 de puncte / 100.000 locuitori
- Pondere fast charging (>150 kW): 13,2%
- Pondere din totalul UE-27: ~0,7%
- Locul României în UE: 26 din 27
Sursa: Trans-European Transport Network (TEN-T)
România se află într-o poziție foarte bună în clasamentul creșterii punctelor publice de încărcare pentru vehicule electrice între 2023 și 2024 — cu o creștere de 37,3%, ocupă locul 5 în Europa, înaintea unor țări mult mai dezvoltate precum Danemarca, Elveția sau Germania.
Acoperirea geografică (EAFO 2024)
România are „găuri” mari de acoperire în regiunile Moldova, nordul Transilvaniei și sudul Olteniei, unde distanța medie până la o stație depășește 20–40 km.
Coridoarele principale TEN-T (A1, A2, A3, DN1, DN7, DN6) au acoperire acceptabilă, însă lipsesc hub-uri rapide între orașe secundare.
AFIR cere stații rapide la maximum 60 km pe aceste rute – România este încă departe de acest obiectiv.